SUMAR
I. Așezarea geografică
Din punct de vedere al încadrării în teritoriu, Comuna Cârcea este situată în partea central-estică a Județului Dolj, în zona de nord a Câmpiei Olteniei.
Din punct de vedere al încadrării geografice, teritoriul administrativ al Comunei Cârcea are următoarele coordonate geografice:
- 44o16’12.4” latitudine nordică;
- 23o54’06.8” latitudine estică.
Comuna Cârcea se învecinează cu următoarele localități:
- Nord-Vest -> Municipiul Craiova;
- Nord și Nord-Est -> comunele Pielești și Robanești;
- Est și Sud-Est -> Comuna Coșoveni;
- Sud-Vest și Vest -> Comuna Malu Mare.
De menționat este faptul că această comună este situată la o distanță de aproximativ 13 km de Municipiul Craiova. Totodată, aceasta se află la o distanță de aproximativ 50 km față de Orașul Filiași, respectiv la aproximativ 88 km de Orașul Segarcea.
Un aspect important constă în faptul că această comună face parte din Zona Metropolitană Craiova, înființată în februarie 2009. Aceasta cuprinde Municipiul Craiova, orașele Filiași și Segarcea și un număr de 21 de comune.
II. Relieful
Zona geografică aparține în totalitate Câmpiei Olteniei. Dintre toate formele de relief, cele mai importante sunt Valea Jiului, cu lunca și cele patru terase mai importante, și Câmpul interfluvial LeuRotunda, pe care s-a grevat și un important relief eolian dunificat.
Valea Jiului este reprezentată de o luncă largă și un complex de terase fluviatile, fiind a doua cea mai mare afluență a Dunării. Jiul este unul dintre râurile cu conținut foarte ridicat de aluviuni în suspensie, care a avut un rol important în modelarea suprafeței Câmpiei Olteniei prin caracteristicile sale hidrologice. Cele 5 terase ale Jiului sunt bine prinse în cuprinsul văii și sunt dominate de câmpurile mărginașe cu altitudini de 30 – 50 metri. Altitudinea teraselor este mărită de nisipurile dunelor care le acoperă. Pe lângă terasele care apar atât ca trepte morfologice foarte clare, cât și ca depozite etajate la nivele, în valea Jiului se pot observa mici fragmente dintr-o terasă mai înaltă, și anume terasa Cârcea.
Profilele geologice din această regiune indică sub potura de loess deluvial pietrișuri și nisipuri de vârstă cuaternară. O altă terasă superioară, dar și mai bine dezvoltată, este terasa Șimnic. Aceste două terase au altitudini absolute cuprinse între 100 – 130 metri și sunt dezvoltate în zona nordică a Câmpiei Olteniei, la est de Jiu.
Câmpia Leu-Rotunda poate fi comparată cu o peninsulă înconjurată din toate părțile de văi fluviatile. Altitudinea absolută a suprafeței câmpului variază între 110 – 170 metri. Principalele elemente morfologice care se disting în cadrul câmpului sunt dunele în parte de vest și văile seci în partea de est.
III. Solurile
Solurile brune roșcare de pădure apar în forma lor tipică în această zonă datorită condițiilor climatului temperat. Acestea prezintă un profil adânc de 1.5 – 2 metri, bine diferențiat în trei orizonturi, cu o nuanță
generală cenușie. Prin cantitatea de substanțe nutritive pe care le conține, acest tip de sol are o fertilitate bună, ceea ce permite cultivarea de plante perene dar și cu multe cereale.
Materialul nisipos din zonă este sărac în substanțe nutritive, are o capacitate redusă de reținere a apei, este lipsit de coeziune și spulberat de vânt. Prin urmare, nu oferă condiții favorabile pentru dezvoltarea vegetației.
Protosolurile aluviale sunt răspândite în Lunca Jiului. Textura acestora este complexă, materiale netransportate fiind amestecate cu depozite sortate în orizontul superior cu humus puțin, urmat de materialul parental reprezentat prin depozite fluviatile și fluvio-lacustre. Pe aceste soluri se cultivă în special porumb, grâu și plante de nutreț. În lunca de subterasă se întâlnesc și protosoluri gleizate, caracterizate prin existența orizontului gleic.
IV. Hidrografia
Rețeaua hidrografică a comunei este reprezentată de cursuri de ape de suprafață (ex. Valea Viilor) și de lacurile prezente în depresiunile dintre dune și pe terasele Jiului, dintre care menționăm lacurile în cascadă de pe Valea Preajba, cele pe Valea Fetii, respectiv Lacul de la Stația Vulcănești. Prin urmare, la nivel local, există o gamă variată de condiții hidrogeologice, de la scurgerea și drenajul liber sub forma izvoarelor de la baza frunții teraselor, până la prezența de orizonturi acvifere sub presiune, ascionale sau arteziene.
V. Elementele climatice
Pe teritoriul comunei sunt frecvente invaziile de aer mediteraneano-adriatice, determinând astfel o dominație a vânturilor de vest și o medie a temperaturilor mai ridicate decât cele din partea estică a Câmpiei Române. O astfel de circulație a aerului determină în Câmpia Olteniei și o cantitate mai redusă de precipitații. Cantitatea medie multianuală de precipitații este de 543 mm. Cele mai reduse cantități se înregistrează în lunile de iarnă, iar din luna aprilie, ploile se intensifică până în luna iulie.
Datorită potențialului caloric ridicat și a invazelor frecvente de aer cald dintre vest și sud-vest, la nivel local există condiții pentru apariția și înregistrarea unora dintre cele mai ridicate temperaturi medii multianule (frecvent peste 11oC).
Frecvența cea mai mare a zilelor cu atmosferă calmă a fost înregistrată în lunile de iarnă (până la 45 zile), ca urmare a instalării unor inversiuni termice de durată, a slabei influențe a maselor de aer estice și a
rarității viscolelor, iar cea mai redusă în lunile de primăvară și început de vară, când are loc instalarea regimului de sezon cald.
În contrast cu frecvențele mari a zilelor de calm ies în evidență vitezele mari pe care le au vânturile din direcția vestică, mai ales în perioada de instalare a sezonului cald, chiar dinainte de dezvoltarea vegetației. Vânturile reprezintă un element climatic deosebit de important prin intensificarea și frecvența cu care bat. Acestea produc scăderea temperaturii în timpul iernii, accelerează topirea zăpezii primăvara și usucă pământul, iar vara și toamna spulberă nisipurile nefixate și dezgolite de vegetație contribuind la degradarea solului.
Alături de vânturile din vest, în zonă bate crivățul și austrul. Crivățul este un vânt continetal care bate din direcția estică și nord-estică în timpul iernii, când poate atinge o intensitate de 3.5 m/s. Acesta are o frecvență de 55 zile/an, este rece, în general uscat și în multe ierni spulberă zăpada dezgolind culturile de toamnă și troienind locurile adăpostite.
Viteza maximă poate atinge 12 m/s din direcție nord-est până la 20 m/s din direcție estică. Austrul bate cu precădere în timpul verii din direcție vestică și nord-vestică cu o viteză medie de 3 – 4 m/s, în general fiind uscat.
Acestea fiind spuse, cu ierni ceva mai blânde și primăveri timpurii, cu veri fierbinți, adesea secetoase, și toamne mult mai prelungite către iarnă, clima de pe raza Comunei Cârcea este diferită de cea din restul Câmpiei Olteniei.
VI. Istoria
Comuna Cârcea are o istorie îndelungată, descoperirile arheologice dovedind faptul că oamenii s-au stabilit în zonă încă din neolitic.
Comuna Cârcea de astăzi a luat ființă sub influența mai multor moșii cu următoarele denumiri: Fotești, Vâlcănești, Smârdăștețu, Prisaca, Prisăcuța, Bobolea, Carabela, Cârcea, Crăcioara, Preajba, Lumașu, Gropșeneasca și Linteni.
Satul Lumașu și moșia din hotarul său sunt atestate prin hrisovul din 19 aprilie 1495, emis de cancelaria domnitorului Țării Românești, Vlad Călugărul. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, în urma desfășurăriii amplulului proces de reatribuire a pământurilor, treptat, Satul Lumașu a dispărut.
Ca așezare medievală, Satul Cârcea este atestat documentar în data de 9 iunie 1582, când domnitorul Țării Românești, Mihnea Turcitul, oferea lui Dumitru ban și lui Stănilă postelnic „o funie întreagă în Crăcioaia, pentru că a cumpărat-o de la Ivan, pentru 1.000 aspri turcești”, pe lângă mai multe sate, printre care Vâlcănești, Ciumeștii și Iamnicul. Ulterior, Satul Cârcea a evoluat, fiind menționat ca „moșie megieșească”, stăpânită de moșneni în documentele statistico-fiscale din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Astfel, de-a lungul timpului, acest sat a fost în proprietatea mai multor moșneni.
De exemplu, în anul 1868, moșia moșnenească Cârcea se compunea din două trupuri de moșie: unul era stăpânit de moșnenii Chintești, iar celălalt de moșnenii Gropșenești. La nivelul anului 1899, moșia Cârcea era stăpânită de 65 de moșneni răzeși, avea o suprafață de 255 ha și se compunea din 3 trupuri de moșie: un trup de 67 ha era stăpânit de moșnenii Orbulești, altul de 44 ha de moșnenii Chintești, iar cel de-al treilea trup de 144 ha era stăpânit de moșnenii Gropșenești.
Conform statisticii moșnenilor din anul 1908, în Cârcea erau 202 moșneni. În anul 1912, pe raza Satului Cârcea existau 1.635 locuitori, din care 304 erau răzeși, 18 familii fuseseră împroprietărite, iar 51 nu aveau pământ. După reforma agrară din anul 1921, în urma exproprierii mai multor moșii din Cârcea, au fost împroprietăriți mai mulți locuitori.
La 8 iunie 1950, pe teritoriul Satului Cârcea a fost înființată Stațiunea de Mașini și Tractoare Cârcea, care deservea 5 gospodării agricole colective (dispuneau de 779 ha teren arabil), 17 gospodării agricole indiviuale (dețineau 60 ha) și 11 întovărășiri agricole (587 ha).
În data de 31 ianuarie 1961 a fost înființată Gospodăria Agricolă Colectivă „Drum luminos” care avea un număr de 389 familii și o suprafață de 1.120 ha: 943 ha teren arabil (12 ha irigate), 3 ha pășune naturală, 30 ha vii, 5 ha heleșteie, 4 ha teren ocupat de clădiri. Membrii cooperatori mai dețineau pentru uzul personal 43 ha teren arabil, 66 ha vii și 26 ha teren ocupat de curți și construcții.
Potrivit Legii 18/1991, în Comuna Cârcea au fost restituite proprietățile a 917 locuitori dintr-un total de 1.974 persoane ale căror cereri au fost validate de Comisia Județeană a Fondului Funciar.
Moșia Prisaca. În Catagrafia din anul 1831, Satul Lacu Duhului era situat pe moșia Prisaca, în sat fiind 18 familii. Moșia Prisaca este menționată și în hotărnicia moșiei Orașului Craiova, făcută de Grigore Otetelișanu la 20 decembrie 1855. Începând cu anul 1956, împreună cu Plaiul Vâlcănești, Prisaca a fost inclusă la Craiova.
Moșia Vâlcănești este menționată pentru prima dată într-un document emis la 13 august 1571 de către Alexandru II Mircea. Acesta descrie un proces de vânzare – cumpărare a jumătate din Satul Filiași de la Caplea din Vâlcănești. În timp, moșia Vâlcănești a fost împărțită în 2 părți: Vâlcăneștii de Sus și Vâlcăneștii de Jos. Ulterior, terenul moșiei a fost supus procesului de exproprietărie până a ajuns la o suprafață cultivabilă mai mică de 150 ha, așa cum prevedea legea rurală.
La jumătatea secolului al XVI-lea, lângă Craiova, chiar înainte ca această localitate să fie menționată cu titlu de oraș, era foarte cunoscut Satul Smârdășteț pentru viile sale și ale craiovenilor. În prezent acest sat a dispărut, dar în urmă cu mai multe secole moșiile Smârdășteț și Prisaca formau aria economică din marginea Orașului Craiova.
Moșia Pisculeștii de Sus a fost proprietate a Mănăstirii Jitianu, pentru care preacuviosul arhimandrit Doroteu Jitianu a înfățișat, în anul 1838, cartea de hotărnicie din 28 noiembrie 1779.
Moșia Fotești, proprietatea lui Toma D. Carapacea cu alți părtași, a fost hotărnicită de Grigore Otetelișanu la data de 23 iunie 1833.
Moșia de la Crucea de Piatră. În anul 1895, Constantin N. Mihail a solicitat hotărnicia părților sale din moșia Crucea de Piatră, cunoscute sub denumirea de Locurile lui Emanoil, în suprafață de 5 ha și 3.125 m2, moștenite de la părinții săi.
Satul Preajba este amintit prima dată la 26 noiembrie 1642, atunci când 24 de boieri, printre care și Petru logofăt din Preajba, hotărnicesc Satul Potelu de Găvojdibrod. În anul 1872, Comuna Preajba avea trei cătune: Cârcea, Prisaca și Preajba, iar la sfârșitul secolului al XIX-lea se compunea doar din două sate, Preajba Lungă și Cârcea, despărțite de Valea Vărzăriilor. În anul 1896, comuna se întindea până în intravilanul de astăzi al Municipiului Craiova. În prezent, moșia Preajba formează marginea de est și sud-est a Municipiului Craiova, având întindere spre Comuna Malu Mare din care face parte.
În Anuarului „Socec” al României – Mari 1924 vol. II – 1925, Cârcea este descrisă ca fiind o comună rurală din Plasa Săcuiu, situată la 9 km de Craiova. Acesta era formată din 2 sate, Cârcea și Preajba, și avea un număr de 2.482 locuitori.2 De asemenea, la acel moment existau și comunele Coșovenii de Sus și Coșovenii de Jos, care ulterior sau unificat formând un singur sat. Cu toate acestea, în anul 1950 se înființează Comuna Coșoveni care era compusă din satele Cârcea, Coșovenii de Sus și Coșovenii de Jos.
În anul 2004 potrivit Legii nr. 84 pentru înființarea unor comune, Comuna Cârcea a fost înființată după reorganizarea Comunei Coșoveni, având un singur sat component. În temeiul Legii nr. 351/2011
privind aprobarea Planului de amenajare a teritorului național – Secțiunea a IV Rețeaua de localități, Satul Cârcea este sat de rangul IV, adică reședință de comună.
VII. Infrastructura de căi de acces, drumuri și poduri și transportul public
Infrastructura rutieră este elementul central într-un sistem de transport rutier. Aceasta poate fi definită prin fuziunea facilităților, serviciilor și instalațiilor de bază necesare pentru funcționarea transportului pe autostrăzi, șosele și străzi. Totodată, între infrastructura rutieră a unei regiuni și dezvoltarea sa economică există o relație biunivocă.
Conform Anexelor 1 – 4 la H.G. nr. 782/2014 pentru modificarea anexelor la H.G. nr. 540/2000 privind aprobarea încadrării în categorii funcționale a drumurilor publice și a drumurilor de utilitate privată deschise circulației publice, drumurile care tranzitează Comuna Cârcea au următoarele elemente de identificare:
- Potrivit anexei 1: Drumul național DN6 are traseul: Limita Județului Olt – Leu – Craiova – Filiași – Limita Județului Mehedinți. Acest drum național are o lungime de aproximativ 83.2 km și străbate Comuna Cârcea pe o distanță de 6 km, fiind asfaltat;
- Potrivit Anexei 2.17: Drumul județean DJ652 A are traseul DN6 (Cârcea) – DN65 cu o lungime de 6.3 km. Acesta străbate Comuna Cârcea pe o porțiune de 5.4 km și este asfaltat.
La nivelul anului 2020, potrivit informațiilor furnizate de Primăria Cârcea, pe lângă porțiunile de drumuri național (5.4 km) și județean (6 km) care străbat Comuna Cârcea, căile de acces la nivel local sunt reprezentate și de străzi, respectiv drumuri de exploatare. Lungimea totală a străzilor de pe raza comunei este de 48 km, dintre care 22 km sunt asfaltate, iar 26 km sunt pietruite. De menționat este faptul că aceste străzi se află într-o stare bună. Drumurile de exploatare se desfășoară pe o lungime de 22 km și sunt în totalitate de pământ. De menționat este faptul că și această categorie de drumuri se află în stare bună.
Având în vedere podurile de pe raza Comunei Cârcea, am constatat faptul că există 2 poduri: un pod la drumul național DN6 și un pod feroviar peste Pârâul Cârcea.
Conform Primăriei Cârcea, transportul public la nivelul comunei este realizat de o singură firmă, mai exact S.C. Tomis S.R.L. prin intermediul unei mașini, pe traseul Craiova – Cârcea și retur. Intervalele orare în care se poate utiliza transportul public sunt următoarele: 07:00, 08:00, 12:00, 14:00, 16:00, 17:30.